Marea anticipare s-a terminat cu marea dezamagire.

Ajuns la Bucuresti, dornic sa ma instalez in noua mea camera da camin, am dat de eternele cozi; cozi care nu au durat decat(in total, sa zic) vreo 6 ore. Nu-i mult daca stai sa te gandesti la urmatoarele :

-esti chemat la 9, repartitiea incepe la 10 fara putin, cu anu’ 5, as putea adauga;

-o data la fiecare 45 de minute, Laza tinea un discurs aproape inutil si de fiecare data, nu stiu, dar sunt sigur de asta, cate o idioata/un idiot punea o intrebare cretina;

-spre 1, clar pauza de masa de juma’ de ora;

-spre 2, clar coada de la casierie;

-sper 3, clar coada de la administratie;

Oricum, dezamagirea nu vine de aici, vine de la minunata camera, care, care, care era ocupata de niste cretini care statusera pe vara. Ok, inteleg, dar mai da-i-n ma-sa, chiar asa, chiar azi, chiar in camera mea ?!

Jeg, mult jeg, cel mai mult jeg imaginabil; doamne,cat de mult jeg si totul in viitoarea mea camera, camera in care voi sta in urmatoarele 9 luni, 9!!!

Totusi, la ce draq puteam sa ma astept de la un junkhead arab, sincer acu’, la ce?! Ah, asta era ala pe care l-am gasit “pilaf” in camera si colegul lui cred ca tot asta era; nu am avut placerea sa-l cunosc.

Pana maine seara, in cauza luni, as prefera sa se fi facut disparut, daca nu, doamna Soare, here i come.

Exista si o parte buna, am fost primul, vorba vine primul, in camera si am prins patul liber, weeeeeeeee!!!

Pana la reintalnire, dragi cititori, deja clasicul “Noapte buna, Bucuresti!”

P.S: Clasic de azi.